Pentru cine?

 

Eu plang pe strazi pustii,pierdute sub soare
Tu plangi pe poteci ascunse,seci si fara culoare.
Eu las gandurile s-ajunga din nou la tine
Dar inima ta astazi altcuiva ii apartine.

Cui o sa-i mai daruiesti saruturi dulci amarui?
Candva spuneai,privindu-ma in ochii.ca nimanui...
Cui o sa-i daruiesti toata dragostea mea ce te-a acoperit?
Cine o sa-ti mai arate calea cand te-ai ratacit?

Pentru cine o sa plangi de azi inaite mereu?
Cine iti va scrie poezii in locul meu?
De ce nu mi-ai spus de la-nceput ca asa va fi,
As fii ingropat totul si poate azi nu te-as mai iubi.

Cine va fii steaua numita "Luceafarul noptii"?
Cui vei mai distruge rostul si drumul sortii?
Care demon te va putea stapani si dori mai mult?
Pe cine vei mai ingropa in cimitirul sfantului trecut?

Pentru cine o sa-ti deschizi inima secatuita?
Pe cine vei numi cu patima "iubita"...
Cui o sa-i dai ce n-ai dat nimanui?
Ma macina durerea si intrebarea "cui"?

O vei uita asa cum m-ai uitat si pe mine,
Ii vei darui iubire,sperante sau suspine>?
Cine te va striga in mijlocul furtunii reci?
Cine va fii langa tine cand o sa te ineci?

Care mana te va inveli cu degetele-i lungi?
Pe cine o sa mai arunci in prapastii adanci?
Pentru cine te vei ruga in noptile de dor?
Cine iti va canta simfonia inimilor?

Ma-ntreb si ma chinui sa gasesc un raspuns
La toate indoielile din sufletu-mi distrus
Si cand orologiul batran din perete va suna
Voi privi spre trecut si iar ma voi intreba...

Cui scriu eu aceste randuri fara sens,pline de chin?
Pentru cine voi mai gusta din al dragostei venin?
Pentru cine m-am chinuit ca un demon inlantuit?
Pentru cine,daca tu nicicand nu m-ai iubit?!

Acum,aici ma ingrop in cenusa ta si a iubirii mele
Odata cu toate clipele,orele,zilele,lunile
Cand oceanul de lacrimi imi scalda ochii pustiiti
Rugand si ei ca macar o data sa fie iubiti.

Uneori...

Uneori,mi-e silă de...mine,de felul în care prives lumea,de agitaţia mea interioară,de bucuriile banale care mi se întîmplă,de micile certuri,de minuscule intrigi ce-şi ţes plasa ca un paianjen în jurul meu...Uneori vreau sa evadez din mine însămi si fiu cu totul alta  să încep viaţa de la zero,aş vrea să uit de toţi şi toţi de mine,să mi se ştearga memoria ca în filme :D...Vreau ceva nou,o viata noua,vreau sa ating cerul cu mîna...sa ma trezesc intr-un lan de grîu alintată de razele soarelui...Uneori vreau să mă culc şi să nu mă mai scol caci am obosit să lupt cu toate încercarile veţii,simt că nu mai am putere şi dacă mai tin mult aşa,o sa explodeze tot ce este in inima aia micuţă dar plină cu detoate,de parcă ar fi cutia Pandorei.Şi mii frică  că pot astfel sa înrautaţesc situaţia şi nu doar eu voi avea de suferit dar şi cei ce ma iubesc!Simt atîtea sentimente greu de explicat,şi ura şi iubire in acelaşi moment,fericire şi tristeţe,ca nici nu mai ştiu ce e cu mine...Dar inchid ochii şimi zic "huuuuuuuuuu o sa fie şi bine!!!"am trecut eu peste atîtea voi trece şi peste asta...Viata e plina de încercari si fiecare din noi ajungem la un moment de oboseala dar trebue sa ne ridicam pieptul inaite şi mai departe...Daca no sa ne încurajam noi pe noi atunci cine?

Mi-e dor de tine

,,Inima care nu cunoaşte dragostea nu cunoaşte nici tristeţea"
                                                                              Tuti-Name

Ce repede trec clipele frumoase,clipele pline de fericire,clipe în care eram în doi...
Mi-e dor de tine,mi-e dor de noi,de clipa in care visam amîndoi,mi-e dor de ce a fost şi no sa mai fie...
Astazi e o zi nouă dar eu sunt aceeaşi,cu acelaşi dor nebun de tine.
Credeam că dacă vei pleca te voi putea uita,însa nu e deloc aşa...fie ce zi imi aduce aminte de tine de tot ce am trait împreună,de felul cum mă strîngeai în braţe,de felul tău dea fi.Oare de ce clipele dor,şi nimic nu mai este cum speram să fie?Oare de ce nici-o zi nu mai este cum era înainte?Simt că te perd dar totuşi mai sper!

Mi-e dor de tine,şi mă doare enorm lipsa ta!Ador clipele în care îmi erai alaturi şi urasc tot ce ne desparte...Împreună am trecut prin multe şi am fost tari,tu erai cel cemi dadea putere,de fie ce data cînd cădeam tu mă ridicai şimi spuneai "vom trece şi peste asta".Acum nu mai este cum a fost şi mii dor,mii dor de tine,căci eşti atît de departe,ne desparte o mare care-şi vălură apele a nepăsare şi mă doare ca eu nuţi pot fi alaturi,ca nu pot sa te imbraţişez cînd ai nevoe...

Deai şti cit îmi e de dor şi cît mii de greu fara tine pate ai întelege ca doar tu ma poti face fericita,şi doar alături de tine traesc cu adevarat...Îmi lipseşti enorm...TIM

Azi e o poartă spre mâine...Din sufletul nostru ce mai rămâne?

Azi e o zi însorită,chiar dacă în calendare este toamnă.În drum spre universitate,paşii mei obosiţi  se cufundau în matasea foşnitoare a frunzelor.Azi mii de gînduri îşi fac cuib în mintea mea.Unele zboară ca nişte păsări cu aripile albe spre Ieri,altele se înalţa fluturînd spre Mîine.Azi sunt nostalgica şi copleşită de amintiri care de mai decare.La pas încet,alintată de suflarea vintului,realizez ca demult nu m-am mai simţit atît de bine.Demult nu m-am lasat purtata de natura.Doamne,atit de mult imi lipsea!Azi aveam nevoie de o clipă de meditaţie,ca sa-şi facă loc în mintea mea toate amintirile frumoase,să-mi încălzească fiinţa,să ma purifice,să-mi dea un imbold puternic sa lupt cu realitatea crudă a veţii.Azi voi face o schimbare.Nimeni n-o va observa,căci se va-ntîmpla înauntrul meu.Azi mă voi bucura de viaţă aşa cum este cu bune şi rele.Nu contează cît mai am de trăit,cîteva luni,ani, important e sa ma bucur de fie ce zi precum ar fi ultima.Azi le voi zîmbi tuturor trecătorilor şi voi face cu zimbetul meu lumea mai bună,oraşul mai cald.Azi voi fi eu Însami...