Azi e o poartă spre mâine...Din sufletul nostru ce mai rămâne?

Azi e o zi însorită,chiar dacă în calendare este toamnă.În drum spre universitate,paşii mei obosiţi  se cufundau în matasea foşnitoare a frunzelor.Azi mii de gînduri îşi fac cuib în mintea mea.Unele zboară ca nişte păsări cu aripile albe spre Ieri,altele se înalţa fluturînd spre Mîine.Azi sunt nostalgica şi copleşită de amintiri care de mai decare.La pas încet,alintată de suflarea vintului,realizez ca demult nu m-am mai simţit atît de bine.Demult nu m-am lasat purtata de natura.Doamne,atit de mult imi lipsea!Azi aveam nevoie de o clipă de meditaţie,ca sa-şi facă loc în mintea mea toate amintirile frumoase,să-mi încălzească fiinţa,să ma purifice,să-mi dea un imbold puternic sa lupt cu realitatea crudă a veţii.Azi voi face o schimbare.Nimeni n-o va observa,căci se va-ntîmpla înauntrul meu.Azi mă voi bucura de viaţă aşa cum este cu bune şi rele.Nu contează cît mai am de trăit,cîteva luni,ani, important e sa ma bucur de fie ce zi precum ar fi ultima.Azi le voi zîmbi tuturor trecătorilor şi voi face cu zimbetul meu lumea mai bună,oraşul mai cald.Azi voi fi eu Însami...