Despre mine...

Am fost intotdeauna o persoana careia i-a fost frica. O teama necontrolata, neintemeiata m-a urmarit dintotdeauna. Poate pentru ca intotdeauna am fost omul care a dat totul si a pierdut totul, care a fost nevoit sa o ia mereu de la capat fara nimic. Si sa se descurce cu nimic. Sa supravietuiasca. Si sa indure pierderi pe care nu si-ar fi dorit sa le indure. Si infrangeri ale destinului pe care un copil nu ar fi trebuit sa le cunoasca. Dar am mers mai departe, pentru ca nu aveam dreptul sa renunt.

 Candva am sarit in sus de bucurie!...Am trait din dragoste,am iertat greseli de neiertat,am facut multe lucruri din impuls,am fost dezamagita de persoane care nu credeam ca ma va trada vrodata,am luat in brate pentru a proteja,am zambit atunci cand inima imi plangea,am facut juraminte eterne,am ascultat muzica privind la fotografii,am dat telefoane doar pentru a asculta o voce,am fost indragostita de un suras,am furat saruturi,am confundat sentimente,sa intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe,am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit ca e foarte greu,m-am simtit singura intre o mie de persoane (pentru ca imi lipsea el) mi-a fost frica de intuneric,am tremurat de nervi,am tipat de fericire,am fost indragostita crezand ca va fi pentru totdeauna...Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat,tot ce stiti sunt aparentele...Lumea nu face altceva decat sa ma judece dupa aspectul fizic,nu vede altceva decat ce le convine.Analizeaza superficial si dupa isi da cu parerea...Cand rad nu inseamna ca imi merge bine la fel cand plang nu inseamna ca imi merge rau...Daca sunt zile cand ma fac ca nu vad minciunile si cred anumite persoane o fac din dragoste sau din indiferenta ...Daca ma intorc intr-un anumit loc sau la o anumita persoana cu siguranta am ceva de castigat si in plus am motivele mele...Au fost momente in care am plans si mi-am dat seama ca nu trebuie sa regret nimic pentru care o fac ...Esecurile ma coboara dar ma si ridica...Indiferent de cum se va purta sau cat de reci vor fi anumite persoane eu raman la fel (asa e firea mea).Viata merge inainte si eu la fel...Si inca ceva eu nu ma schimb deloc numai ca imi dezvolt anumite calitati sau defecte pe care le aveam inainte...

Sunt fata care te iubeste fara limite in taina,cea care pune suflet in orice gest de-al tau .Sunt fata careia ii e frica sa iubeasca ,din cauza ca uraste sa fie ranita .Sunt fata care sufera si lacrimile ii inunda ochii seara privind la fotografii si amintiri ;Sunt fata care cei mai importanti sunt prietenii.Sunt fata care-si doreste sa fie fericita.Sunt fata aceea intelegatoare si mereu incapatanata .Sunt fata sensibila ;care foarte usor pot fi facuta sa zambesc,dar si la fel de usor pot sa fiu ranita.Sunt fata mereu visatoare ,dar si mereu hotarata si rareori puternica .Sunt matura dar si copilaroasa,asa ca tine ! Sunt fata care inca crede ca visele pot deveni realitate si ca eu pot schimba ceva in lumea asta ,ca voi ajunge mare ,la fel ca tine.Sunt fata care regreta unele momente din trecut,dar si fata care stie ca trecutul a ajutat-o sa devina ce este ea azi ;cu ajutorul lectiilor dure de viata.Sunt fata care crede in zane ,vampiri si magie.Sunt fata care ma vezi,mereu inconjurata de prietenii,dar nu ma cunostii .Sunt fata care poate fi descurajata simplu fara planuri si complexitati,dar acest lucru nu prea conteaza pentru ca sunt fata care nu se da niciodata batuta.Sunt fata rea si bosumflata cand nu-mi convine.

Discurs cu ocazia Absolvirii Facultatii

Stimaţi profesori, parinti, colegi, distinsi invitati.Ma bucur sa va vad aici alaturi de noi  pentru a sarbatori acest eveniment deosebit si important pentru noi toti, in special pentru noi, studentii. Este clipa pe care toti am asteptat-o timp de 3 ani de zile. In cei trei ani de studiu, am muncit cot la cot, alaturi de profeosorii nostri care  ne-au indrumat pasii si care ne-au fost alaturi atat ca dascali, cat si ca prieteni. Am invatat nu doar carte, dar si ce inseamna viata, asa ca multumita experientei din facultate, pasim in viata cu pasi mai siguri.

In numele colegilor mei, vreau sa le multumesc parintilor nostri care ne-au indrumat pasii pe aceasta cale si ne-au sustinut in anii de facultate, care au facut sacrificii pentru ca noi sa ne aflam astazi aici. Ei sunt cei care astazi merita aplauze caci ne-au fost alaturi in toate momentele noastre importante, inclusiv si astazi.

Profesorilor nostri le multumim pentru ca ne-au oferit ocazia sa descoperim lucruri noi care ne vor folosi in activitatea ce urmeaza, pentru ca au transformat relatia rigida student – profesor intr-una de comunicare deschisa si amicala si pentru ca ne-au format ca oameni.

 Va multumesc pentru toate intrebarile, uneori copilaresti, la care v-ati straduit sa gasiti raspunsuri, pentru acele cuvinte cheie pe care mi le-ati oferit ca punct de plecare in cautarile de pe Google sau Wikipedia. Deasemenea, va multumesc pentru toate discutiile offtopic  pe care le-am purtat si pentru sprijinul acordat in momentele de impas.

Nu in ultimul rand, le multumesc colegilor mei alaturi de care am trait si bune si rele, distractii,sesiuni si drame personale si cu care am reusit sa leg prietenii ce sunt convinsa ca vor rezista in timp.

Astazi este un moment de sfarsit si totodata un nou inceput, o noua viata ne asteapta. Este momentul cand cele acumulate pe bancile scolii vor  fi puse in practica si vor legitima valoarea castigata in timpul facultatii. Noi avem astazi nu numai pregătirea necesară unor buni specialişti, ci şi capacitatea de a reuşi în viaţă. Cu siguranţă, după numeroasele examene prin care am trecut şi experienţa căpătată în anii de facultate, suntem pregătiţi să facem faţă obstacolelor care ne vor astepta de acum înainte.

Dragi colegi va urez succese la licenta si cred eu ca dupa acest ultim salt  vom intra cu drepturi depline in tagma Jurnalistilor si ne vom putea bucura de toate lucrurile minunate pe care, cu siguranta, viata ni le-a pregatit. 

Va multumesc si bafta tuturor!!!

Dragostea doare...

De ce dragostea doare?Cred ca fiecare dintre noi la un moment dat isi pune aceasta intrebare!

Dragostea doare datorita minciunii si inselatoriei partenerului. Doare pentru ca tot ce astepti este sa ti se raspunda cu aceleasi sentimente si de cele mai multe ori te arzi si apar pareri de rau.Dupa care urmeaza ginduri negre, lacrimi, nopti nedormite, faci cele mai prostesti lucruri care pina atunci iti erau interzise, fumezi, te droghezi si multe alte lucruri prostesti si daunatoare.Dar faci toate astea din durerea ce o simti, crezind ca iti va fi mai bine, isa  nimic nu se schimba, te doare si durerea e din ce in ce mai mare...
Iti dai o multime de intrebari la care nu gasesti nici un raspuns, si acest lucru te face sa te simti si mai rau...
Trebuie sa fii puternic, pentru ca altfel nu poti fi, caci cei ce te iubesc isi fac griji pentru tine si trebuie sa fii puternic de dragul lor daca nu pentru tine insati!!!

Stiu cei aia suferinta din dragoste, am suferit enorm si inca mai sufar, ranile inimii nu se vindeca atit de usor, uneori e nevoe de ani, alteori, ramin pe viata, cred ca rana mea e una din cea dea doua categorie, insa asta este, trebue sa mergi mai departe si sai faci fericiti pe cei ce te iubesc, cu toate ca in inima ai durere!

Tutusi  iubirea este acel sentiment care te inalta si apoi te coboara, care te ucide si renaste in acelasi timp.Tot iubirea, cuprinde si dezamagiri dintre care unele au un impact asupra intregii vieti…. 

Destramarea unei relatii provoaca una dintre cele mai mari dureri pe care le putem simti in cursul vietii, care ne marcheaza care ne sileste sa traim in chin si dezamagire.

Trebuie sa intelegem ca, toti avem nevoie de dragoste, pentru ca  toti simtim nevoia sa iubim, de aceea este uman si firesc.
Se spune că, durerea ne este necesară ca să trăim!

Uneori dureros este faptul, ca refuzam sa mai credem in iubire, si totusi incercam sa ne luptam cu fiinta noastra, doar pentru ca stim ca iubirea este un sentiment prea pur si prea frumos pentru a fi inlaturat...

         Si pentru ce traim?

Insa sa ne gandim putin, ca o viată fără durere, fără dragoste, fără nimic, de ce ar mai merita trăită?
Pentru plăcere? Atunci vom ajunge în asa fel încât plăcerea continuă va ajunge, să nu ne mai satisfacă!
Ar trebui să învăţăm să acceptăm imperfecţiunile acestei lumi, ale oamenilor. Iar dupa fiecare lovitura, sa invatam sa fim mai puternici, mai antrenati pentru capcanele vietii.
Asadar, trebuie sa intelegem ca iubirea functioneaza ca un drog.