Seara

Se lasa seara-n ochii tai adanci, pustii,
Si-n jurul meu, se las-aceeasi seara,
E-atat de trist cand incetezi sa fii,
E-atat de gol, cand dragostea-i povara.

Ma chemi, crezand ca strigatele toate,
Mi le voi pune icoana , langa pat,
E-atat de trist, cand vocea mea nu poate,
Sa te convinga, ca totu-i un pacat.


Se lasa seara, cu-n fel de gust ce doare,
Cu-n fel de lacrimi, ce se transforma-n ploi,
Sunt nori aceia? sau sunt regrete oare?
Se lasa seara, pentr-un trecut in doi.

Te las sa pleci, dar plec si eu cu tine,
Si ratacesc printre fiori tarzii
E-atat de greu, dar e atat de bine,
Se lasa seara, dar nu astept sa vii.

    Jalnic. Patetic. Câtă vulnerabilitate.. cum pot lăsa garda jos atât de ușor în preajma lui?! De ce nu pot înțelege sentimentul ce mă cuprinde..? Parcă mii de molii încearcă să-și ia zborul dinăuntrul meu. Și atâtea gânduri ce mă apasă, întrebări ce parcă nu mă lasă să-mi văd mai departe de viață, de tot ce mă înconjoară. Parcă doar pe el l-aș avea. Curiozitatea asta, dorința de a trece peste, dar simt că nu voi putea uita dacă nu primesc răspunsuri.
     Stau și mă gândesc.. de ce el, nu pricep. Și de ce tocmai acum, când știu că n-are rost?!

      Și dacă stai să te gândești, așa e după... "prima dragoste". Parcă înainte de asta, nu-ți poți aminti multe. Nu știam că pot gândi așa, nu știam că pot simți euforie când îmi zâmbește. Nu pot spune exact ce simt. Nu pot explica, dar oricât de mult am stat împreună, oricât de bine ne e ca prieteni, încă mai e.. curiozitatea aia, știi cum e, când te întrebi " cum ar fi dacă...? "

    Nu știu ce îmi va aduce vara asta, dar simt că trebuie să mă adun, să fiu puternică și să nu mă gândesc prea mult la consecințe. Până la urmă, nu mai am nimic de pierdut.

......

Ce se întamplă când nu mai ştii ce e bine şi ce nu? Defapt, e chiar mai rău.. ştii ce e mai bine să faci, dar n-ai curaj. Ştiu că sunt mulţi care spun că atunci când iubeşti cu adevărat o persoană, trebuie să " o laşi liberă ". Stau şi mă gândesc.. dacă nu e adevărat, de ce aud chestia asta tot mai des? Cu toate astea, eu nu cred.. Nu pot. Pur şi simplu. Când iubeşti trebuie să treci peste orice problemă apare, să-ţi calci pe orgoliu şi să îţi indrepţi greşelile, să susţii ceea ce simţi. Altfel, dacă renunţi, eşti un laş. Când o persoană X luptă pentru relaţia sa cu Y, iar Y renunţă, e de la sine înţeles că X va fi dezamăgit, nu? Adică te zbaţi ca prostu' degeaba. Nu se poate să nu ţi se fi întâmplat să renunţe subit cineva la tine şi să te întrebi " Frate, cu ce am greşit? Oare nici nu-i pasă? " 

    Nu ştiu. Eu nu suport felul ăsta de a gândi. Nu pot înţelege, cum ai putea face asta? Poate-s prea egoistă de gândesc aşa, dar cum să renunţi, pur si simplu, să uiţi toate amintirile, tot ce s-a întâmplat? Pentru ce? Cu ce scop? Prin tot ce aţi trecut, toate promisiunile şi cuvintele frumoase dispar. Pentru că, dupa spusele altora, " te enervezi şi nu mai vezi partea bună. " Ce parte bună, măi ?!?!? Nu vad aşa ceva în treaba asta. Nu simt admiraţie faţă de persoanele care gândesc astfel. Nu. Simt doar durere şi dezamăgire.

Avem planuri, gândire şi scopuri diferite. Ei, şi ce?! Secretul este să ai încredere în tine, în voi.

Despre mine...

Am fost intotdeauna o persoana careia i-a fost frica. O teama necontrolata, neintemeiata m-a urmarit dintotdeauna. Poate pentru ca intotdeauna am fost omul care a dat totul si a pierdut totul, care a fost nevoit sa o ia mereu de la capat fara nimic. Si sa se descurce cu nimic. Sa supravietuiasca. Si sa indure pierderi pe care nu si-ar fi dorit sa le indure. Si infrangeri ale destinului pe care un copil nu ar fi trebuit sa le cunoasca. Dar am mers mai departe, pentru ca nu aveam dreptul sa renunt.

 Candva am sarit in sus de bucurie!...Am trait din dragoste,am iertat greseli de neiertat,am facut multe lucruri din impuls,am fost dezamagita de persoane care nu credeam ca ma va trada vrodata,am luat in brate pentru a proteja,am zambit atunci cand inima imi plangea,am facut juraminte eterne,am ascultat muzica privind la fotografii,am dat telefoane doar pentru a asculta o voce,am fost indragostita de un suras,am furat saruturi,am confundat sentimente,sa intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe,am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit ca e foarte greu,m-am simtit singura intre o mie de persoane (pentru ca imi lipsea el) mi-a fost frica de intuneric,am tremurat de nervi,am tipat de fericire,am fost indragostita crezand ca va fi pentru totdeauna...Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat,tot ce stiti sunt aparentele...Lumea nu face altceva decat sa ma judece dupa aspectul fizic,nu vede altceva decat ce le convine.Analizeaza superficial si dupa isi da cu parerea...Cand rad nu inseamna ca imi merge bine la fel cand plang nu inseamna ca imi merge rau...Daca sunt zile cand ma fac ca nu vad minciunile si cred anumite persoane o fac din dragoste sau din indiferenta ...Daca ma intorc intr-un anumit loc sau la o anumita persoana cu siguranta am ceva de castigat si in plus am motivele mele...Au fost momente in care am plans si mi-am dat seama ca nu trebuie sa regret nimic pentru care o fac ...Esecurile ma coboara dar ma si ridica...Indiferent de cum se va purta sau cat de reci vor fi anumite persoane eu raman la fel (asa e firea mea).Viata merge inainte si eu la fel...Si inca ceva eu nu ma schimb deloc numai ca imi dezvolt anumite calitati sau defecte pe care le aveam inainte...

Sunt fata care te iubeste fara limite in taina,cea care pune suflet in orice gest de-al tau .Sunt fata careia ii e frica sa iubeasca ,din cauza ca uraste sa fie ranita .Sunt fata care sufera si lacrimile ii inunda ochii seara privind la fotografii si amintiri ;Sunt fata care cei mai importanti sunt prietenii.Sunt fata care-si doreste sa fie fericita.Sunt fata aceea intelegatoare si mereu incapatanata .Sunt fata sensibila ;care foarte usor pot fi facuta sa zambesc,dar si la fel de usor pot sa fiu ranita.Sunt fata mereu visatoare ,dar si mereu hotarata si rareori puternica .Sunt matura dar si copilaroasa,asa ca tine ! Sunt fata care inca crede ca visele pot deveni realitate si ca eu pot schimba ceva in lumea asta ,ca voi ajunge mare ,la fel ca tine.Sunt fata care regreta unele momente din trecut,dar si fata care stie ca trecutul a ajutat-o sa devina ce este ea azi ;cu ajutorul lectiilor dure de viata.Sunt fata care crede in zane ,vampiri si magie.Sunt fata care ma vezi,mereu inconjurata de prietenii,dar nu ma cunostii .Sunt fata care poate fi descurajata simplu fara planuri si complexitati,dar acest lucru nu prea conteaza pentru ca sunt fata care nu se da niciodata batuta.Sunt fata rea si bosumflata cand nu-mi convine.

Discurs cu ocazia Absolvirii Facultatii

Stimaţi profesori, parinti, colegi, distinsi invitati.Ma bucur sa va vad aici alaturi de noi  pentru a sarbatori acest eveniment deosebit si important pentru noi toti, in special pentru noi, studentii. Este clipa pe care toti am asteptat-o timp de 3 ani de zile. In cei trei ani de studiu, am muncit cot la cot, alaturi de profeosorii nostri care  ne-au indrumat pasii si care ne-au fost alaturi atat ca dascali, cat si ca prieteni. Am invatat nu doar carte, dar si ce inseamna viata, asa ca multumita experientei din facultate, pasim in viata cu pasi mai siguri.

In numele colegilor mei, vreau sa le multumesc parintilor nostri care ne-au indrumat pasii pe aceasta cale si ne-au sustinut in anii de facultate, care au facut sacrificii pentru ca noi sa ne aflam astazi aici. Ei sunt cei care astazi merita aplauze caci ne-au fost alaturi in toate momentele noastre importante, inclusiv si astazi.

Profesorilor nostri le multumim pentru ca ne-au oferit ocazia sa descoperim lucruri noi care ne vor folosi in activitatea ce urmeaza, pentru ca au transformat relatia rigida student – profesor intr-una de comunicare deschisa si amicala si pentru ca ne-au format ca oameni.

 Va multumesc pentru toate intrebarile, uneori copilaresti, la care v-ati straduit sa gasiti raspunsuri, pentru acele cuvinte cheie pe care mi le-ati oferit ca punct de plecare in cautarile de pe Google sau Wikipedia. Deasemenea, va multumesc pentru toate discutiile offtopic  pe care le-am purtat si pentru sprijinul acordat in momentele de impas.

Nu in ultimul rand, le multumesc colegilor mei alaturi de care am trait si bune si rele, distractii,sesiuni si drame personale si cu care am reusit sa leg prietenii ce sunt convinsa ca vor rezista in timp.

Astazi este un moment de sfarsit si totodata un nou inceput, o noua viata ne asteapta. Este momentul cand cele acumulate pe bancile scolii vor  fi puse in practica si vor legitima valoarea castigata in timpul facultatii. Noi avem astazi nu numai pregătirea necesară unor buni specialişti, ci şi capacitatea de a reuşi în viaţă. Cu siguranţă, după numeroasele examene prin care am trecut şi experienţa căpătată în anii de facultate, suntem pregătiţi să facem faţă obstacolelor care ne vor astepta de acum înainte.

Dragi colegi va urez succese la licenta si cred eu ca dupa acest ultim salt  vom intra cu drepturi depline in tagma Jurnalistilor si ne vom putea bucura de toate lucrurile minunate pe care, cu siguranta, viata ni le-a pregatit. 

Va multumesc si bafta tuturor!!!

Dragostea doare...

De ce dragostea doare?Cred ca fiecare dintre noi la un moment dat isi pune aceasta intrebare!

Dragostea doare datorita minciunii si inselatoriei partenerului. Doare pentru ca tot ce astepti este sa ti se raspunda cu aceleasi sentimente si de cele mai multe ori te arzi si apar pareri de rau.Dupa care urmeaza ginduri negre, lacrimi, nopti nedormite, faci cele mai prostesti lucruri care pina atunci iti erau interzise, fumezi, te droghezi si multe alte lucruri prostesti si daunatoare.Dar faci toate astea din durerea ce o simti, crezind ca iti va fi mai bine, isa  nimic nu se schimba, te doare si durerea e din ce in ce mai mare...
Iti dai o multime de intrebari la care nu gasesti nici un raspuns, si acest lucru te face sa te simti si mai rau...
Trebuie sa fii puternic, pentru ca altfel nu poti fi, caci cei ce te iubesc isi fac griji pentru tine si trebuie sa fii puternic de dragul lor daca nu pentru tine insati!!!

Stiu cei aia suferinta din dragoste, am suferit enorm si inca mai sufar, ranile inimii nu se vindeca atit de usor, uneori e nevoe de ani, alteori, ramin pe viata, cred ca rana mea e una din cea dea doua categorie, insa asta este, trebue sa mergi mai departe si sai faci fericiti pe cei ce te iubesc, cu toate ca in inima ai durere!

Tutusi  iubirea este acel sentiment care te inalta si apoi te coboara, care te ucide si renaste in acelasi timp.Tot iubirea, cuprinde si dezamagiri dintre care unele au un impact asupra intregii vieti…. 

Destramarea unei relatii provoaca una dintre cele mai mari dureri pe care le putem simti in cursul vietii, care ne marcheaza care ne sileste sa traim in chin si dezamagire.

Trebuie sa intelegem ca, toti avem nevoie de dragoste, pentru ca  toti simtim nevoia sa iubim, de aceea este uman si firesc.
Se spune că, durerea ne este necesară ca să trăim!

Uneori dureros este faptul, ca refuzam sa mai credem in iubire, si totusi incercam sa ne luptam cu fiinta noastra, doar pentru ca stim ca iubirea este un sentiment prea pur si prea frumos pentru a fi inlaturat...

         Si pentru ce traim?

Insa sa ne gandim putin, ca o viată fără durere, fără dragoste, fără nimic, de ce ar mai merita trăită?
Pentru plăcere? Atunci vom ajunge în asa fel încât plăcerea continuă va ajunge, să nu ne mai satisfacă!
Ar trebui să învăţăm să acceptăm imperfecţiunile acestei lumi, ale oamenilor. Iar dupa fiecare lovitura, sa invatam sa fim mai puternici, mai antrenati pentru capcanele vietii.
Asadar, trebuie sa intelegem ca iubirea functioneaza ca un drog. 

Cum stii ca iubesti cu adevarat?

Stiu ca de obicei barbatii nu vorbesc de iubire sau o confunda cu sexul. Ok, daca esti barbat si citesti si iti spui in gandul tau “nu e adevarat, eu sunt diferit” iti reamintesc ca in prima propozitie am mentionat de obicei
Prin urmare, acest mesaj este pentru tine, fie ca esti barbat si iubesti o femeie, fie ca esti femeie si iubesti un barbat….
Ce e inima noastra? Ce este iubirea? Ce inseamna sa te daruiesti si sa primesti daruirea cuiva? Cat de departe merge dragostea? Exista limite in timp sau de intensitate pentru a spune sau a decide care este maximul si minimul iubirii?
Cand iubesti pe cineva faci orice. Faci orice lucru nebunesc posibil pe care nu il poti explica mai apoi logic indiferent cat de mult ai incerca. Esti in stare sa muti luna si sa stingi soarele. Esti gata sa negi adevarul sa crezi o minciuna – sunt momente in care chiar crezi ca poti zbura cu adevarat
Cand iubesti pe cineva incepi sa intelegi timpul, sa cunosti densitatea secundei fara ea/el si sa dai greutate cuvintelor de despartire si ramas bun. Cand iubesti stii sa apreciezi cuvinte, priviri, mirosuri, faramituri si banalitati pe care nu le observa nimeni; sau daca le observa o fac doar pentru a “elibera zona de deseuri”.
In lumea de astazi, parca tot mai putin conteaza si sunt luati in seama cei care iubesc cu adevarat. Avem de-a face cu tot mai multe inimi frante, cu vise spulberate, cu familii nefericite, cu sotii care isi plang nefericirea in chinuri mute si barbati care in public sunt galanti si atenti, iar acasa inexistenti.
Cum stii ca iubesti cu adevarat? Este o halta sau statie a unui tren numit viata, in care te dai jos, cumperi iubire si iei loc fericit ca ai reusit sa “mai prinzi si tu ultima bucata”? Ce se intampla cand dupa o perioada ajungi la concluzia ca omul de langa tine nu e cel/cea pe care l-ai crezut?
Stiu persoane care isi zic in sinea lor “Sunt fericita! Sunt fericita!” si vorbele astea suna gol in inima lor fara nici o reverberanta, deoarece de mult nu mai este pasiunea si focul in acea relatie care sa dea sens si palbabilitate sentimentelor. Cum stii ca iubesti cu adevarat? Nu stii….simti! Trebuie sa renuntam la ideile despre iubire si sa incepem sa simtim iubirea, sa o dam si astfel o vom si primi. Iubirea este cel mai pretios dar pe care un om il poate da altui om. Nu tine de creier, nu tine de stomac, nu tine de bani sau pozitie sociala… totul se rezuma la TINE, dat pentru toata viata CUIVA, pentru ca impreuna sa fiti completi, una, o singura fiinta, de nedespartit.
Iubirea adevarata nu se va sfarsi niciodata! Vreau sa va las, pe voi toti indragostitii, casatoritii si viitor-indragostitii cu un cantec drag inimii mele: “Endless love” cu Mariah Carey si Luther Vandross. Dati boxele la mediu (la maxim numai stricati efectul) si incercati sa urmariti versurile…

Pentru Barbati...

Ma intreb: de ce exista barbati care cred ca li se cuvine sa fie inaltati pe un piedestal in casa lor?
Ma intreb de ce exista sotii care accepta sa fie niste sclave si tac si accepta orice, numai “sa fie liniste in casa”.
Ma intreb de ce consideri ca ori de cate ori ai chef de sex ea trebuie sa fie gata si doritoare, dar nici vorba sa fii tu vreodata gata cand te roaga sa o ajuti cu ceva.
Ma intreb de ce nu ai rabdare si nu stii sa ii adresezi vorbe de dragoste si alintari de iubire; oare nu e aceeasi fata de care te-ai indragostit, care acum a devenit o frumoasa femeie, sotia ta, mama copiilor tai? E mai frumoasa ca oricand, insa inima ei e franta de indiferenta si de rautatea ta.
Ma intreb de ce pretinzi ca ea sa se imbrace frumos, sexy si “smashing” ori de cate ori aveti vreo ocazie festiva (nunta, banchet, serata, teatru, opera…) si te prezinti cu ea ca si cu un trofeu, insa in momentul in care ajungeti acasa, intre patru pereti, unde nu te vede nimeni, parca nici nu-ti mai pasa de ea?
Esti barbat. Ceri sa iti satisfaca poftele si dorintele. De ce nu vrei sa inveti că pentru ca ea sa faca orice, mai intai trebuie tu sa faci ceea ce trebuie? In relatia voastra nu exista cineva care face si cineva caruia i se face. Sunteti egali. Asta inseamna ca aveti atat responsabilitati cat si beneficii egale.
Mergi de dimineata la “birou” si ea te mai vede dupa-masa tarziu. Asta daca nu intervine “o bere cu baietii” cand ea te asteapta acasa. Poate ca ar dori sa vii si sa spui “Buna iubito! Am ajuns acasa. A fost o zi grea, insa te rog povesteste-mi despre ziua ta. As vrea sa merg in bucatarie, sa fac un ceai rece si sa vin in camera si sa bem amandoi si eu sa te ascult.”
De ce nu poti sa calci pe mandria ta tampita de barbat si sa-i spui din cand in cand ca o iubesti. Sa ii faci un compliment cand isi schimba culoarea parului sau cand incearca o coafura noua? Incearca sa te multumeasca, incearca sa iti faca pe plac, vrea sa te stie incantat de ea si tu nu vezi nimic. Esti prea concentrat pe a face bani, a avea o imagine “impecabila” in ochii vecinilor, ai prietenilor si ai colegilor tai de la munca. Vrei sa va stie toti ca si cuplul perfect.
In schimb, daca te intreb acum la foc automat niste lucruri despre sotia ta, pun pariu ca rosesti si iti dai seama ca de muuuuuuult nu ai mai petrecut timp cu ea. De muuuult nu ai mai avut cu ea o discutie de iubit-iubita. De muuult nu ati mai adormit imbratisati, epuizati dupa ce ati facut dragoste pentru ca amandoi ati avut chef si motivati de iubirea ce v-o purtati reciproc.
De si mai multa vreme nu mai stii si nici nu te intereseaza ce o doare, ce o bucura, de ce rade, de ce plange. Nici macar nu vezi ca de ceva vreme poate nu mai se comporta la fel. Parca se schimba. Parca infloreste. Parca ochii ei traiesc mai intens si inima ei zburda zglobiu pe aripi de fericire. Ai grija barbatule indiferent: sotia ta este o floare rara, un diamant care daca nu este ingrijit cum se cuvine, va gasi un giuvaier priceput care va sti sa il faca sa straluceasca orbitor.
Iti doresc din suflet sa iti organizezi lucrurile din viata. Fa-ti din nou timp pentru ea. Imagineaza-ti ca e acea studenta frumusica si timida care ti-a furat ochii si apoi inima si recucereste-o. Coboara-te din nou in genunchi si chiar umbla in limba dupa ea. Ii va placea asta. O vei maguli. Nu va considera ca te umilesti, ci ca o pretuiesti. O femeie niciodata nu va privi cu dispret pe barbatul pe care il iubeste, indiferent cat de injosit sau de nedemn va fi considerat el de prietenii sau colegii lui, atunci cand acesta ii va face ei un gest de iubire.
Si ce daca lumea rade de tine? Si ce daca sunteti in mijlocul trotuarului, in buricul centrului? Apuc-o de mana, opreste-o pe trotuar si striga-i: “TE IUBESC!” Si hei, striga mai tare decat echipa aia de muncitori care taie trotuarul si fac un zgomot infernal. Spune-o ca si cum o simti cu adevarat. Apoi, dupa ce ai spus-o…TRAIESTE-O! Arata ca esti in stare sa pui aceste cuvinte mari in practica zilnica.

Desi e nostim, in viata reala asta e asa dureros ca numai tu, cel si cea care treci acum prin asa viata, stii cat de tare doare. Sunt rani care nu se vindeca cu medicamente si nici nu se pot pansa cu pansamente medicale.
Barbatilor: invatati sa va iubiti nevestele/prietenele/logodnicele/iubitele mai mult decat pe voi insiva si ele vor face la fel. VA GARANTEZ. Faceti voi primul pas, asa e normal. Asa e un Gentleman. Asa te vei face respectat de ea. Nu uitati: respectul se gastiga greu si trebuie intretinut. Frica se “castiga” repede si ramane in oase ani intregi.

Un nou inceput...

A aparut cand toate usile pareau a fi inchise, cand dulcea nepasare se instala in subconstientul meu. A fost bandajul pus pe ranile proaspete, medicamentul suferintei mele. A stiut sa ma faca sa ma simt importanta si iubita. Orice femeie isi doreste acest lucru, iar eu aveam sa fiu una dintre cele mai fericite femei. La ora actuala, pentru fericirea mea el este unitatea de masura. Tot ce am eu mai bun si mai frumos reprezinta intreaga lui existenta.

Parca suntem doar noi ... si restul lumii face parte din alt decor.

O lectie de viata mi-a fost data sa o invat inainte sa fie cazul, insa niciodata nu strica sa previi in loc sa repari o gafa ;

Iubirea ce pluteste in aer este doar a noastra. Suntem ca doi indragostiti ce acum si-au jurat iubire vesnica si se bucura de fiecare mangaiere si sarutare pe care o primeste.
Ma indragostesc de tine ori de cate ori imi zambesti si imi spui cuvinte dulci ... si cand spun dulci nu ma refer la "miere", "prajiturele" sau alte lucruri de acest gen ... ci la tandreturi copilaresti.

Il ador pentru ca imi citeste si cele mai asunse ganduri. Ma cunoaste mai bine decat o stiu eu. Ma rasfata si face ca dorinta mea sa fie un mic ordin pentru el ... un ordin ce trebuie dus la indeplinit in scurt timp pentru a imi aduce la viata bucuria copilareasca. Scumpu tu esti tot ce am mai scump...